CINE MOARE ?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera
negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau; cine
nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine
nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile
"responsabile".

 Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu
citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

 Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.

de Pablo Neruda

POVESTEA UNUI NOR SI A UNEI DUNE

”Un tanar nor se nascuse in toiul unei mari furtuni peste Mediterana. Nici n-a avut timp sa creasca insa acolo, ca un vant puternic a impins toti norii inspre Africa. De indata ce norii au atins continentul, vremea s-a schimbat. Un soare stralucitor scanteia pe cer si, intinse sub nori, se rasfatau dunele aurii ale Saharei. Cum in desert nu ploua aproape niciodata, vantul a continuat sa impinga norii catre padurile din sud. Intre timp, asa cum se intampla si cu tinerii oameni, tanarul nor a hotarat sa-si paraseasca parintii si vechii prieteni ca sa descopere lumea. “Ce faci?” a strigat vantul. “Desertul e la fel peste tot. Intoarce-te langa ceilalti nori si o sa megem toti in Africa Centrala, unde sunt uimitori munti si arbori!” Dar tanarul nor, un rebel innnascut, a refuzat sa-l asculte si, incet, a lunecat pana a gasit o briza blanda si generoasa care i-a permis sa ajunga peste dunele aurii de nisip. Dupa multa fataiala incolo si incoace a observat ca una din dunele de nisip ii zambea. El a vazut ca duna era si ea tanara, nou formata de vantul care tocmai trecuse pe acolo. Si el s-a indragostit atunci si acolo de parul ei cel auriu. “Buna dimineata”, zise el. “Cum e viata acolo jos?” “Am tovarasia celorlaltor dune, a soarelui si a vantului si a caravanelor care trec uneori pe aici. Uneori e chiar fierbinte, dar e totusi suportabil. Cum e viata acolo sus?” “Avem si aici soare si vant dar lucrul bun e ca eu pot calatori pe cer si pot vedea multe lucruri.” “Pentru mine”, zise duna, “viata e scurta. Cand vantul se va intoarce dinspre paduri, voi disparea.” “Si asta te intristeaza?” “Ma face sa simt ca nu am un rost in viata.” “Si eu simt la fel. De indata ce alt vant va veni voi merge spre sud si ma voi transforma in ploaie; dar asta e destinul meu.” Duna a ezitat un moment, apoi a spus: “Stii tu oare ca noi in desert numim ploaia paradis?” “Nu aveam idee ca as putea fi vreodata asa de important”, zise mandru norul. “Am auzit alte dune batrane povestind despre ploaie. Ele spun ca dupa ploaie suntem acoperite cu iarba si flori. Dar eu nu voi trai niciodata asta pentru ca in desert ploua atat de rar.” A fost de data asta randul norului sa ezite. Apoi a zambit larg si a zis: “Daca vrei, as putea sa fiu acum ploaie peste tine. Stiu ca abia am ajuns aici, dar te iubesc si as vrea sa stau aici pentru totdeauna.” “Cand te-am zarit prima data pe cer, m-am indragostit si eu de tine’, zise duna. “Dar daca iti vei transforma in ploaie frumosul tau par alb, vei muri.” “Dragostea nu moare niciodata, zise norul. “Este transformata, si pe de alta parte, vreau sa-ti arat ce este paradisul.” Si el incepu sa mangaie duna cu mici picuri de ploaie, astfel incat sa stea impreuna cat mai mult, pana cand aparu un curcubeu. In ziua urmatoare micuta duna era acoperita de flori. Alti nori care treceau spre Africa au crezut ca trebuie sa fie o parte din padurea pe care o cautau si au mai scuturat niste ploaie. Douazeci de ani mai tarziu, duna fusese transformata intr-o oaza care improspata trecatorii cu umbra copacilor sai. Si astea toate, pentru ca intr-o zi un nor s-a indragostit si nu s-a temut sa-si daruiasca viata acestei iubiri.” Paulo Coelho

MAXIME!

Pesimistul vede dificultatea in orice oportunitate. Optimistul vede oportunitatea in orice dificultate.

Singura activitate pe care o incepi de sus, este sapatul unei gropi.

 

Fa lucrurile dificile cat sunt inca usoare, si fa lucrurile mari cat sunt inca mici. Calatoria de o mie de kilometrii incepe cu un prim pas.

Nu e din cauza ca unii oameni au vointa in timp ce altii nu. E din cauza ca unii oameni sunt dispusi sa se schimbe, iar altii nu.   

  

Chiar daca esti pe drumul cel bun, vei fi calcat in picioare daca stai pe loc.

 

Cei mai multi oameni esueaza in viata pentru ca devin buni la lucruri rele.

Adversitatea provoaca unii oameni sa se distruga, iar pe altii sa distruga recorduri.

Pentru a trai o viata creativa,

trebuie sa scapam de teama de esec.

Paul Martinelli

PUTEREA VINDECATOARE A INIMII

“Institutul american HearthMath a descoperit ca inima emite un cimp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decit cimpul pe care-l emite creierul”. Este important sa notam aceasta diferenta de putere intre cimpul electromagnetic al inimii si acela al capului pentru a intelege importanta sentimentelor noastre, a iubirii, a recunostintei, a aprecierii si a oricarei trairi pozitive!

Tot ce simtim si traim ca  si sentiment frumos, pozitiv, inaltator
(compasiunea, dragostea, blindetea, bunatatea, bucuria) creeaza ceea ce specialistii au numit “coerenta inimii”, pe cind trairile negative, ca si gindirea corespunzatoare acestora creeaza “incoerenta inimii”, generind emisii
vibrationale in cimpul electromagnetic al inimii si al creierului nostru. Aceste cimpuri electromagnetice influenteaza deopotriva corpurile noastre, ca si
realitatile pe care le intilnim in viata de zi cu zi.
Acelasi institut a constatat ca,

- daca sintem furiosi timp de cinci minute, sistemul
imunitar are nevoie de sase ore pentru a recupera puterea pierduta.De asemenea,

- daca traim cinci minute de compasiune si apreciere,
imunitatea se imbunatateste cu 41 la suta. Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi sa inteleaga puterea de vindecare a inimii blinde si iubitoare, precum si puterea trairilor negative de a ne imbolnavi. In mod practic, putem intelege in fiecare moment al existentei daca ne aflam in inima sau am iesit din ea.

– De cite ori simtim si gindim negativ, ne infuriem, ne suparam, urim, dezapreciem sau judecam in mod agresiv (noi putem observa realitatea imediata, fara a o judeca) este semn ca ne indepartam de
inima.

Orice am gindi, am simti, am trai ca stare negativa ne semnaleaza ca am intrat in domeniul Egoului sau al “judecatii lumii”.

Mintea omeneasca este conditionata de realitatea prezenta sau trecuta, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, asa incit ea va genera intotdeauna emotiii negative cind va fi in fata unui eveniment de viata neplacut.

Simplul fapt de a ne auto observa aceasta negativitate si a alege spontan sa ne intoarcem la adevarul inimii noastre,  cum ar fi o rugaciune repetata, o amintire frumoasa, apelul la ginduri bune, de speranta, de bucurie, de bine pentru tot ce ne inconjoara ne ridica vibrational incetul cu incetul pina acolo unde vom simti ca sintem din nou in armonie cu inima noastra.

Daca vom gindi binele cel mai inalt al tuturor vom crea starea de “coerenta intre inima si minte”, de armonie intre inima si minte, ceea ce ne va aduce o surpriza coplesitoare.

Mai intai, se vor vindeca multe dintre afectiunile pe care le avem in corpul fizic.

Dar, mai presus de orice, ne vom simti vindecati in suflete. Nu vom mai face eforturi asa de mari pentru a gindi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a darui, pentru a ne simti iubitori sau generosi.

UNTUL DE SHEA

Untul de shea are proprietati extraordinare de reparare a pielii. Se extrage din nucile arborelui de karite(Shea) ce creste salbatic in savanele din vestul si centrul Africii, necesitand 50 de ani pentru a ajunge la maturitate. 
De ce este untul de shea atat de benefic? Deoarece el este imbogatit in mod natural cu vitaminele A, E si F precum si cu alte vitamine si minerale ce contribuie la regenerarea celulara si la un aspect vizibil mai tanar al pielii. Vitamina E creste circulatia si fluxul sanguin la nivelul tegumentului si astfel permite oxigenarea tesuturilor avand efect anti-oxidant si de protectie impotriva radicalilor liberi. Impreuna cu vitamina A ajuta la formarea colagenului care combate ridurile si alte semne de imbatranire a tenului. Vitamina F contine acizi grasi esentiali care ajuta la protectia si revitalizarea parului si pielii afectate. Acestia sunt in principal acizii stearic si oleic si acidul cinamic care produc o bariera naturala impotriva razelor ultraviolete( SPF 6) si a agresiunilor factorilor de mediu, iar latexul din compozitie ajuta chiar la prevenirea unor alergii solare. Textura untului este una fina care patrunde usor in piele, permitandu-i sa respire fara sa astupe porii, si conferindu-i suplete, calmare si hidratare intensa.
Untul de shea are astfel o larga utilizare:
• pielea uscata si iritata, in eczeme, psoriazis si arsuri minore
• pete rosii, piele decolorata, cicatrici si riduri
• vergeturi, acnee, alergii
• balsam pentru buzele uscate si crapate
• ca antiinflamator in dureri articulare
• imbunatateste relaxarea musculara si rigiditatea
• reface elasticitatea tegumentului
• dupa peeling, epilat sau expunere la soare
Untul de shea se poate folosi in stare pura, fiind extrem de rafinat si cu un miros placut. El este unul dintre cele mai bine vandute produse si dintre cele mai utilizate fiind tot mai mult recomandat de catre medicii dermatologi.

Sandru Gabriela

Medic rezident dermatovenerologie

SA ZAMBIM !

CALEA INTELEPCIUNII

 Motto: Calea cea mai lunga incepe tot cu un simplu pas...

 

Cu multi ani in urma, traia in sudul Italiei, intr-o pestera de pe multele Etna, un mare intelept, a carui faima depasise cu mult hotarele tarii. El se numea Ridano, iar poporul ii daduse si numele de Intelis (mare intelept).

Ridano traia in mare simplitate si totusi, se considera cel mai fericit om din lume.

Lumea credea cu tarie ca Ridano cunoaste marele secret – secretul caii care duce la fericire, aici pe Pamant, in aceasta viata.

Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat chiar sa-l ameninte cu moartea, pentru a-i smulge secretul caii spre fericire. Cu cat insistau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, caci Ridano Intelis tacea si fericirea lui era din zi in zi mai mare.

Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus cu simplitate :

-Domnule, la fel ca Dumneavoastra, as vrea si eu sa fiu fericit. Va rog spuneti-mi si mie care este calea spre fericire.

Ridano, vazand puritatea copilului, i-a zis :

- Tie iti voi arata calea ce duce la fericire, Vino cu mine si fii foarte atent.

Calea aceasta nu este usoara. De cele mai multe ori, orice cale fara greutati nu duce nicaieri!

Calea fericirii e o cale ingusta si abrupta si de aceea trebuie, de la inceput, sa mergi pe ea pas cu pas, incet si cu mare atentie.

Ea este aratata de Dumnezeu numai celor alesi. Copile, marele secret al caii spre fericire nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci, cu mare concentrare si convingere, de-
a lungul intregii tale vieti.

Primul pas:

... este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai: acest pas se numeste 

DEVOTIUNE.

Al doilea pas:

... este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste: 

RESPECT DE SINE.

Al treilea pas:

... este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste 

MOTIVARE.

Al patrulea pas:

... este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.

Al cincilea pas:

... este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare pentru tine. Acest pas se numeste CINSTE.

Al saselea pas :

... este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste 

NON – VIOLENTA

.

Ultimul pas:

... este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb. Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste 

DISCERNAMANT.

PACE, LUMINA SI IUBIRE  TUTUROR VA DORESC.