CUM SE RECUNOASTE UN ADEVARAT MAESTRU SPIRITUAL.
Pentru un discipol a-şi întâlni Maestrul înseamnă a găsi o "mamă" care acceptă să-l poarte nouă luni, pentru a-l "naşte" Lumii spirituale. Odată ce s-a "născut", adică s-a trezit, ochii săi descoperă frumuseţea Creaţiei,
urechile sale ascultă Cuvântul divin, gura sa gustă hrana cerească, picioarele sale îl duc în diferitele locuri ale
spaţiului pentru a face Binele şi mâinile sale învaţă să creeze în Lumea subtilă a sufletului
Foarte puţini oameni ştiu ce este într-adevăr un Maestru. Unii au citit cărţi care povestesc istorii de
neconceput: un Maestru este perfect, omniscient, atotputernic... El nu are nevoie nici să mănânce, nici să bea, nici
să doarmă...El este la adăpost de toate tentaţiile şi, mai ales, îşi petrece tot timpul făcând miracole.
Exact ca în cartea lui Spalding:
a-şi da seama că ea conţine anecdote de necrezut. Marii Maeştrii, este adevărat, au puteri excepţionale, dar ei nu
le utilizează pentru a face minuni în faţa unor gură-cască. A apare şi a dispare, a merge pe ape, a zbura în spaţiu,
a materializa ospeţe, a trece prin flăcările unui incendiu, a face să iasă case din pământ... Chiar dacă este capabil,
un adevărat Maestru nu le va face, deoarece faptul că asistă la asemenea spectacole nu-i poate ajuta pe oameni
să se transforme...
Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă
aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca
la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are
un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta
trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.
Dacă întâlniţi un Maestru, să ştiţi că toate calităţile şi virtuţile pe care le manifestă, nu le-a achiziţionat în
această singură viaţă. Nu, a fost nevoie ca el să lucreze timp de secole, chiar milenii, şi cum calităţile pe care le-a
câştigat prin proprie activitate nu dispar în momentul în care a trebuit să părăsească Pământul, când revine îşi
aduce din nou aceste calităţi. Astfel, din încarnare în încarnare, el adaugă noi elemente spirituale, până în ziua în
care devine o adevărată călăuză de Lumină şi Virtute divină.
Din nefericire, există şi fiinţe care s-au pregătit timp de secole să devină mesageri ai Răului, iar aceştia
sunt Maeştrii magiei negre. Fiinţa umană este liberă să aleagă Binele sau Răul; chiar dacă Inteligenţa cosmică o
lasă să-l facă un anumit timp, în măsura în care s-a ridicat prin comportamentul ei contra ordinii universale, fiinţa
aceea sfârşeşte totdeauna prin a fi distrusă. Dar, la început, ea are posibilitatea de alegere. Atâta timp cât fiinţa
umană este vie, este liberă să se decidă pentru un sens sau celălalt.
În câteva cazuri, foarte rare, se găsesc fiinţe care, cu toată această libertate ce le este dată, rămân definitiv
determinate. Marii Iniţiaţi, de exemplu" sunt determinaţi pentru Lumină şi pentru Iubire. Unii, bineînţeles, au putut
să decadă, dar majoritatea lor au rămas Spirite ale Luminii. Şi, de altfel, cu cât trece timpul, cu atât mai puţin li se
dă posibilitatea să-şi schimbe sensul, deoarece, graţie activităţilor spirituale, au reuşit să transforme, să divinizeze
materia corpului lor şi ea a devenit ca un metal inoxidabil: aur pur. Dar atâta timp cât o fiinţă n-a ajuns la acest grad
de evoluţie, este totdeauna posibil ca ea să-şi schimbe direcţia, şi s-au văzut cazuri în istorie când magi albi au
devenit magicieni negri.
Vă întrebaţi cum se poate ajunge un magician negru... În realitate, este foarte uşor, chiar pentru voi: este
suficient să daţi curs naturii voastre inferioare. Dacă încălcaţi fără încetare Legile Bunătăţii, ale Justiţiei şi ale Iubirii
încercând să reuşiţi pe spezele altora, să-i excludeţi, să-i distrugeţi, nu puteţi să mai faceţi altfel decât să deveniţi
un magician negru. Este simplu, este clar Mulţi îşi imaginează că pentru a deveni un magician negru, trebuie să ai
un Maestru diabolic care să predea arta vrăjilor şi conjuraţiilor malefice. Aceasta se poete întâmpla, dar, pentru a
vă pune în serviciul Răului, nu aveţi nevoie deloc de un Maestru; fără instructor, fără reţetă, fără nimic, puteţi
deveni un magician negru dacă vă lăsaţi ghidat prea mult de natura voastră inferioară. Şi, la fel, pentru un om care
nu se gândeşte decât să-i lumineze şi să-i ajute pe ceilalţi: chiar dacă nu are un Maestru pentru a-l instrui, este pe
cale să devină un mag alb.
În realitate, fiecare fiinţă umană are un Maestru, dacă nu este un Maestru vizibil, este un Maestru invizibil.
Criminalii au în Lumea invizibilă un Maestru care nu încetează să-i sfătuiască să facă rău celorlalţi. Chiar dacă ei
spun: "Noi, un Maestru? Niciodată!" Ei bine, trebuie s-o ştie, aceşti orbi, că au un Maestru ale cărui sfaturi
dăunătoare le urmează zi şi noapte.
Evident, eu, când vorbesc de Maeştri, subînţeleg întotdeauna adevăraţii Mari Maeştri spirituali, magii albi.
Eu ştiu bine că se dă acest titlu de Maestru multor artizani pentru a arăta că ei excelează în profesia lor şi la fel şi
notarilor, magistraţilor şi artiştilor etc... Este un mod de a vedea lucrurile şi eu nu le refuz acest titlu. Dar voi trebuie
să ştiţi că un adevărat Maestru, în sensul spiritual al termenului, este o fiinţă care, în primul rând, cunoaşte
Adevărurile esenţiale, nu ceea ce oamenii au scris, creat sau povestit, ci esenţialul după Inteligenţa cosmică. În al
doilea rând, el trebuie să fi avut voinţa de a domina totul, de a stăpâni şi controla totul în el şi să fi reuşit. În fine,
această ştiinţă şi această dominaţie pe care el le-a cucerit nu trebuie să servească decât manifestării tuturor
calităţilor şi virtuţilor unei iubiri dezinteresate.
După dezinteresul său veţi recunoaşte un adevărat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pământ pentru a
manifesta în mod particular o calitate: există, deci, Maeştri ai înţelepciunii, Maeştri ai iubirii, sau ai forţei, sau ai
purităţii... Dar toţi adevăraţii Maeştri au în mod obligatoriu această mare calitate în comun: dezinteresul.
Există atâta impostori şi şarlatani pregătiţi să profite de naivitatea oamenilor! Ei au citit doar câteva mici
cărţi de ştiinţe oculte care, deseori, au fost scrise de nişte ignoranţi şi asta este: se vor prezenta peste tot ca Mari
Maeştri. Ei nu poartă asupra lor nici un semn după care să arate că Cerul i-a recunoscut; ei înşişi s-au declarat
Maeştri şi cred că aceasta este suficient. Privitor însă la ceilalţi, în loc să studieze un pic o asemenea fiinţă pentru a
vedea cum se comportă, ei o urmează cu ochii închişi. El îi va înşela, îi va stoarce de bani, îi va aservi, dar ei nu-şi
vor da, totuşi, seama. Ei bine, este magnific, iată cel puţin o fiinţă inteligentă! Ceilalţi sunt proşti. De ce nu se
întreabă nimeni de unde vine, cum a trăit, cine e Maestrul său, cine 1-a trimis?... Ah, nu, nu, inutil să-şi pună
întrebări; din moment ce el promite să-i iniţieze în trei zile mijlocind cu câteva mii de dolari - ei îl cred. Sunt grăbiţi,
înţelegeţi voi, Iniţierea nu trebuie să dureze mai mult de trei zile. Lumea este plină de oameni ca aceştia, glumeţi,
excroci, care profită de credulitatea şi stupiditatea altora. Dar ei, cel puţin sunt inteligenţi!
Eu nu neg că aceşti oameni au ceva puteri - oricine, exersându-se, poate obţine anumite puteri -, dar
problema este de a şti cum să le folosească şi în ce scop. Aici, despre aceasta Cerul se pronunţă: Cerul nu se
preocupă de mijloacele pe care le posedaţi, ci de modul în care voi le folosiţi. Ceea ce contează pentru el, nu este
ştiinţa voastră, clarviziunea voastră sau puterile voastre, ci dezinteresul vostru. Voi puteţi avea ştiinţă, clarviziune şi
puteri, însă atâta timp cât nu sunteţi dezinteresat, chiar dacă oamenii vă recunosc ca Maestru, Cerul nu vă
recunoaşte.
Nefericirea pentru oameni, este lipsa lor de discernământ: dacă întâlnesc un adevărat Maestru
dezinteresat nu se vor încrede, pe când pe primul venit, care le va arunca praf în ochi prezentându-se ca Maestru,
îl vor urma. În realitate, un adevărat Maestru nu vă va spune niciodată că este un Maestru, niciodată; el vă va lăsa
să o simţiţi şi să o înţelegeţi, el nu se grăbeşte să fie recunoscut. Din contră, un fals Maestru, din momentul în care
a decretat că este un Maestru, nu mai are decât o singură idee: să se impună celorlalti.
Pentru a-şi asuma sarcina de ghid spiritual trebuie să fi primit o "diplomă", deoarece şi în Lumea spirituală
se primesc diplome. Diplomele care există în planul fizic au corespondenţa lor în planul spiritual, după imaginea
căruia a fost creat planul fizic. Spiritele luminoase, care ne-au trimis pe Pământ, ne observă, ne măsoară şi dacă
văd că am făcut eforturi, că am reuşit să ne stăpânim şi să ne corectăm câte ceva din defectele noastre, ne dau
“diplomă”.
Şi unde este această "diplomă"? În orice caz, nu este o hârtie care poate să fie ştearsă sau distrusă. Este
ca un sigiliu care se imprimă pe faţa voastră şi pe tot corpul vostru, pentru a arăta că aţi câştigat victoria asupra
propriei fiinţe. Oamenii nu o văd, dar toate Spiritele Naturii, toate Spiritele luminoase o văd de departe şi atunci ele
vă ascultă, vă ajută.
Da, pentru a avea dreptul să executaţi anumite sarcini în planul spiritual, trebuie să obţineţi şi aprobarea
anumitor Fiinţe, şi să nu credeţi că este uşor. Mulţi găsesc lungi şi dificile studiile care trebuiesc făcute pentru
obţinerea titlurilor de institutor sau de profesor. Dar nu este nimic, nimic faţă de condiţiile pe care trebuie să le
îndeplinească cel care vrea să-i înveţe pe discipoli Adevărurile Ştiinţei iniţiatice. Eu sunt întotdeauna mirat să văd
ignoranţa şi naivitatea oamenilor în faţa acestei probleme: oricine se crede destul de pus la punct pentru a purta
titlul de Maestru şi, când se găseşte în faţa unui
adevărat Maestru, îşi imaginează că a căzut din Cer aşa, deja
perfect, fără a depune nici cel mai mic efort.
Ei nu, nu veţi găsi nici o făptură care a venit perfectă pe Pământ; fie că o arată sau o ascunde, fiecare are
o slăbiciune şi chiar mai multe. Chiar şi Marii Iniţiaţi au cel puţin o slăbiciune: este ba frica, ba orgoliul, sau
zgârcenia, sau senzualitatea. Dar superioritatea unui Iniţiat vine de la faptul că, înainte de toate, el este conştient
de slăbiciunea sa şi foloseşte toate mijloacele pentru a se învinge.
Oricare ar fi înălţimea Spiritului său, în măsura în care o fiinţă vine să se încarneze pe Pământ, părinţii săi
îi transmit ca moştenire o materie mai puţin sau mai mult defectuoasă pe care trebuie s-o transforme, ceea ce el
ajunge s-o facă datorită celorlalte calităţi şi virtuţii ale sale. Şi când el a reuşit, devine şi mai mare, deoarece a
ajuns să transforme o materie brută într-o materie elaborată, de care el se poate servi pentru activitatea sa. Deci, la
Iniţiaţi, se, descoperă într-adevăr puterea Spiritului, deoarece ei ajung să stăpânească totul, pe când la majoritatea
oamenilor trenează, pe timpul întregii lor vieţi, defecte pe care nu le pot învinge.
Acum, bineînţeles, trebuie să ştiţi că un Iniţiat vine pe Pământ aducând cu el calităţile asupra cărora el a
lucrat în precedentele sale încarnări; graţie lor, el se îndepărtează instinctiv de drumul său şi se îndreaptă, din
contră, spre activităţi constructive, luminoase. Chiar dacă el nu-şi aminteşte de nimic, el este împins, în pofida lui,
să meargă în aceeaşi direcţie ca şi în trecut. Eu nu am avut mult timp nici o amintire despre reîncarnările mele, dar
am venit în această viaţă cu amprente care mă împingeau într-o direcţie determinată.
Ştiu bine că unii dintre voi vor fi miraţi, şocaţi, să audă că până şi un mare Maestru, nu vine perfect pe
acest Pământ. Iar creştinii să mă ierte dacă spun că Iisus Însuşi nu s-a născut perfect: şi El a trebuit să se
instruiască şi să facă o mare lucrare de purificare înainte să primească Duhul Sfânt la vârsta de 30 de ani. Din
nefericire, Evangheliile nu spun ce a făcut El în această perioadă, între 12 şi 30 de ani. Orice fiinţă care vine pe
lume primeşte în mod obligatoriu, pentru a-şi forma corpul, particule uzate, întunecate, pe care trebuie să le
purifice, să le ordoneze şi să le armonizeze. Trebuie să înţelegeţi ce este cu această materie care a traversat
secolele, trecând din generaţie în generaţie. Cum ar putea ea să ajungă intactă şi pură? Chiar şi un Iniţiat,
născându-se din părinţi excepţionali, trebuie să realizeze o activitate asupra corpului său fizic până când devine
instrumentul perfect al Spiritului său. Acest Iniţiat este, poate, predestinat să aducă o Religie nouă, dar şi el va
trebui să-şi degajeze Spiritul din strânsoarea materiei şi să transforme această materie, să o spiritualizeze, să o
sublimeze, şi Cerul va măsura măreţia sa după timpul pe care 1-a consumat pentru a ajunge la aceasta.
Chiar Iisus nu a putut să manifeste imediat puterea Spiritului său. A trebuit ca mai întâi să studieze, să
exerseze şi, mai apoi, la 30 de ani, a făcut minuni. Existenţa tuturor Maeştrilor spirituali a început printr-o lungă
perioadă in care ei ignorau totul despre misiunea lor. Chiar dacă pe timpul tinereţii primeau anumite revelaţii ale
Lumii divine, nu aveau nici o conştiinţă despre măreţia lor. Eu ştiu bine că mulţi vor refuza să creadă un asemenea
lucru: pentru ei, un Iniţiat vine pe Pământ omniscient şi atotputernic. Ei nu! Unii chiar aveau slăbiciuni fizice şi
psihice pe care nu au putut niciodată să le depăşească. Ar lua prea mult timp să intrăm în toate detaliile, dar dacă
am face-o, am găsi lucruri extrem de interesante.
Credeţi că eram încă la o vârstă fragedă aşa cum sunt acuma? Nu, mie însumi, ani de zile mi-au trebuit să
acţionez asupra propriei mele materii, şi nu este nimic mai dificil ca asta, Sufletul şi Spiritul sunt de esenţă divină şi
ele se cunosc şi se manifestă ca atare, în lumea aceasta care este a lor, dar ele trebuie să se cunoască şi să se
manifeste prin materie, prin corpul fizic. Aici este marele mister al existenţei care este simbolizat prin imaginea
şarpelui care-şi înghite coada. Capul şarpelui, adică Spiritul, Eul superior, trebuie să se manifeste prin coadă,
materia, eul inferior. Spiritul care este sus; care este omniscient şi atotputernic, trebuie să se privească în materie
ca într-o oglindă. Iată scopul Iniţierii: să ajungeţi să transformaţi materia pentru ca ea să poată să retrimită Spiritului
propria sa imagine.
Noi revenim, deci, totdeauna la această activitate asupra materiei: aici este adevărata noastră misiune, a
tuturor pe acest Pământ. De aceea nu trebuie să vă imaginaţi că viaţa poate să fie uşoară si pentru Marii Maeştri. Din
contră, chiar ei sunt cei care întâlnesc cele mai mari obstacole. Din moment ce posedă mijloacele să facă această
lucrare şi voinţa de-a o face, Iniţiaţilor le este dată cea mai grea sarcină în ei înşişi şi în afara lor şi, graţie acestor
dificultăţi, ei devin încă mai mari. Da, datorită acestor dificultăţi.
Măreţia unui Iniţiat, a unui Maestru, este de a veni pe Pământ expus aceloraşi probe ca oricare altul, dar să
ajungă, puţin câte puţin, să se ridice deasupra lor. De aceea, el are dreptul să instruiască pe alţi şi chiar să-i
scuture. Din moment ce a ajuns să triumfe asupra slăbiciunilor sale, el a câştigat dreptul de a ghida oamenii.
Aceasta este, de altfel, singura condiţie ca cineva sa aibă dreptul să deschidă gura pentru a-i instrui pe alţii. Dacă
nu sa debarasat, el însuşi, de defectele pe care vrea să le corecteze, mai bine tace; altfel oamenii vor simţi în el
ceva care nu merge, iar circumstanţele îi vor întinde câteva capcane. Cum credeţi voi că puteţi convinge pe cineva
să se lepede de o slăbiciune, dacă nu v-aţi debarasat voi înşivă de ea? Cum un om, căruia îi este teamă, poate să
dea curaj celorlalţi? Dacă strigă: "Înainte!" tremurând pe picioarele sale, cum ar putea influenţa masele?
doar victoria asupra slăbiciunii voastre dă adevărate puteri, şi aceste puteri vor ieşi mai târziu prin ochii
voştri, gesturile voastre, faţa voastră, vocea voastră. Da, ele vor ieşi chiar dacă voi vreţi să le ascundeţi.
Sursa:Invataturile transmise de Omraam Mikhalel Aivanhov.
